Texte si fotografii (si mai mult) pe tematica acestui blog pe pagina mea de facebook

 

https://www.facebook.com/casiana.roos

Anunțuri

Iubim aceeasi Romanie pe care o iubea Ceausescu ?

Inainte de a trece la un alt subiect, cateva, ultime ganduri despre „Fals”-ul „tratat de manipulare ” al Anei Blandiana.

Este o carte sincera si curajoasa, care, probabil, jigneste pe alocuri, dar numai pe aceia care nu au curajul sa priveasca in fata , raul si uratul propriului trecut si al natiunii din care fac parte.

Este, dupa marturia autoarei, prima carte scrisa  fara bucurie,  nu „⌈…⌉ pentru a transmite un adevar pe care eu il detin, ci pentru a gasi un adevar de care eu am nevoie” (pag. 7)

Transmite  si un strop de amaraciune, dar curajul  de nu accepta postura de victima, nici a regimului comunist, nici a miscarilor si partidelor politice de prin anii `90, ofera posibilitatea de a intelege si descoperi adevarul autoarei si a timpurilor despre scrie.

 

Mi-au placut reflectiile despre libertate, despre kalokagathia si opusului ei (paginile 204-206) si despre cele trei feluri de a spune NU (pag. 348-350); face si portretul unuia dintre tipurile de om nou, creat de comunism: gestionarul (pag.298)

Un timp petrecut placut si bine a fost timpul petrecut citind aceasta carte.

 

 

„Fals tratat de manipulare”

Revin dupa o destul de lunga absenta pe acest blog cu prezentarea unei carti: Ana Blandiana – „Fals tratat de manipulare”.

Cautand in biblioteca de cartier ceva usor de citit, de vacanta, m-am oprit asupra acestei carti. E bine, m-am inselat, este orice altceva decat o lectura usoara de vacanta. Asemenea perioadei  comuniste si postcomuniste a carei cronica este, se citeste cu greu, ma opresc mereu confruntand cele scrise cu propriile amintiri despre acel timp.

Punctez, aici, scurt cateva dintre teme:

  • despre manipulare in comunism si postcomunism;
  • despre securitate,  urmarirea si  supravegherea dizidentilor, ascultarea telefoanelor si violarea secretului corepsondentei;
  • despre libertate dar si despre urmaritori, anchetatori, calai, tortionari si victime;
  • despre lecturi si scris, despre cenzura si publicare in perioada ceausista, despre carti si destinul lor, despre Uniunea Scriitorilor dar si despre PEN- club, targuri de carte si premii literare (premiul Herder);
  • despre Miscarea Piata Universitatii, un fenomenen social-civic extraordinar,  care mai intai de toate a fost o incercare de curatire de consecintele comunismului si de redescoperire a adevaratului patriotism, dupa trei decenii de manipulare  propagandistica;
  • despre Alianta Civica si Partidul Aliantei Civice;
  • despre mineriade;
  • despre  rationalizarea alimentelor si foame, frig si frica;
  • despre importanta memoriei colective si dificila munca de reconstruire a ei dupa o epoca de minciuna;
  • despre dezumanizare;
  • despre schimbarea profunda a mentalitatilor si despre aparitia „omului nou”;   sunt facute si cateva portrete edificatoare si familiare (pentru cei care a trait in acea perioada)
  • despre bucuriile lecturii, despre cum aceasta ne transforma si formeaza;

 

Revin zilele urmatoare….

„Amintiri in dialog”

Si de la antichitatea greco-romana, la istoria recenta.

Pentru toti interesati de ceea ce a fost si este comunismul, viata in Romania comunista, disidenta, exil, diaspora recomand  „Amintiri in dialog” de Matei Calinescu si Ion Vianu.

In alternanta cei doi isi amintesc de familiile lor, de copilarie si prieteni, de lecturi, scoala si universitate, de disidenta (I. Vianu) sau auto-exil (M. Calinescu). Cartea a aparut in 1994 la editura Litera din Bucuresti si este o pretioasa marturie despre aceasta perioada.

Interesante sunt reflectiile despre frica si vinovatie, despre rezistenta prin cultura si estetic, daca si cat  este posibila, despre „omul nou”, „homo sovieticus” sau „homo mendax” (Matei Calinescu).

Despre vindecarea morala dupa comunism dar si despre un anumit  sentiment de vinovatie incercat de multi care au trecut prin comunism ( de regula cei care nu au  colaborat, dar nici nu au avut curajul disidentei), Matei Calinescu face o observatie care poate constitui punctul de plecare a altor cautari pe tema prelucrarii trecutului totalitar:

„In ceea ce ma priveste, n-am avut niciodata sentimentul ca decizia mea de a nu ma intoarce in infernul moral care devenise Romania a fost altceva decit un act de bun simt, o optiune pentru normalitate, intr-un moment in care ni s-a oferit aceasta sansa. Constiinta, totusi, ca aceasta sansa n-a fost oferita tuturor celor care ar fi dorit-o sau meritat-o, m-a facut sa ma simt multa vreme vinovat, desi acest sentiment era, in fond irational. (El era inrudit, desi doar pe departe, cu paradoxalul sentiment de culpabilitate al supravietuitorului unui lagar de concentrare in care multi au pierit: cei mai buni au pierit, simplul fapt de a fi scapat presupune o vina „¹

Iar pentru o carte scrisa in anii imediat dupa revolutie, Ion Vianu face un prognostic care il vedem cum se implineste azi.

„Ubi bene, ibi patria ” constituie  pentru tot  multi romani maxima calauzitoare in viata,  iar diaspora romana creste, in Europa si SUA, si nu numai, de la an la an. Ceea ce nu este neaparat un fenomen negativ, pentru ca cel putin unii dintre cei plecati raman legati de patrie iar altii, putini probabil, se vor intoarce.

„Emigratia romaneasca va continua si, din pacate, va secatui tara de multe energii vii. Nimic nu trebuie intreprins pentru a accentua acest fenomen. Dar el nu e numai negativ, cu conditia ca tara sa nu fie uitata de cei care au plecat. Transformarea grupului amorf si pesimist al exilatilor intr-o multime structurata de indivizi constienti, care lucreaza pentru binele sanctuarului parasit (dar nu abandonat) naste o diaspora. „²

¹ pag 189, M. Calinescu, I. Vianu – „Amintiri in dialog”

² pag. 243, M. Calinescu, I. Vianu – „Amintiri in dialog”

Despre iubire

  Inchei aceste posturi avand ca subiect  Memoriile imparatului Hadrian , viata si scrisul Margueritei Yourcenar cu un citat, aparent pesimist (doar aparent, lasati-va timp de gandire), a ceea ce este iubirea.

„Matthieu Galey – Asimilati deseori iubirea cu boala.”

„Marguerite Yourcenar – Si anticii o faceau din cauza primejdiei pe care o presupune. Eu nu cred, asa cum a crezut o parte din literatura franceza, ca „iubirea” ar fi centrul vietii, al existentei umane, in tot cazul nu in mod continuu; ea este mai degraba abisul sau punctul ei maxim. Exista momente bune si rele pe care ti le aduce iubirea, dar nu este obligatoriu lucrul cel mai de seama, sau atunci este vorba de o iubire ce inseamna mai mult decit iubire si cuvintele nu au cum sa se exprime” (7)

 

(7) pagina  92 din „Cu ochii deschisi” (convorbiri cu Matthieu Galey)

 

 

Cate ceva despre educatie, scriitori si scris….

Marguerite Yourcenar are o perfecta intuitie a ceea ce inseamna scriitorul in lume, a  rolului sau in viata cetatii.

„Scriitori adevarati sunt necesari: ei exprima ceea ce altii simt fara sa-i poata da o forma si de aceea toate tiraniile le pun calus.” (3)

(3)  pagina 95 din „Cu ochii deschisi” (convorbiri cu Matthieu Galey)

Desi pierde si renunta la credinta catolica in care a fost formata in familie, reuseste, in opinia mea, sa identifice una dintre cauzele apostaziei religioase contemporane. Spune in cartea de interviuri cu Matthieu Gally:

” Trebuie sa stim despre ce Dumnezeu vorbim. In Franta, ca si in alta parte, educatia religioasa populara ⌊…..⌋ a prezentat despre Dumnezeu o conceptie antropomorfica si grosolana; oamenii s-au aflat in fata unor contradictii indisolubile. Nu au fost niciodata invatati sa se ridice deasupra imaginii unui Dumnezeu Mos Craciun sau a unui Dumnezeu pedepsitor, nici una, nici cealalta suficiente.” (4)

 (4) pagina 238 din „Cu ochii deschisi” (convorbiri cu Matthieu Galey)

Sigur, astfel se ridica problema unei educatii religioase care conduce la Dumnezeul cel viu, iar de aici discutia abia incepe si solutiile valide  sunt rare si tin, de obicei, de talentul educatorului.

Legat de educatie, considera ca esentiala este intalnirea cu nasterea si moartea iar pentru  educatia sexuala facuta in scoli si atat de mult laudata si  chiar impusa are o idee valabila, extrem de buna, care insa ar scandaliza pe oricare din „educatorii sexuali” de azi:

„educatia sexuala ar cuprinde prezenta la o nastere” (5)

 (5) pagina 244 din „Cu ochii deschisi” (convorbiri cu Matthieu Galey)

iar

„……educatia psihologica vederea oamenilor bolnavi grav si a mortilor” (6)

 (6) pagina 244 din „Cu ochii deschisi” (convorbiri cu Matthieu Galey)

In cautarea lui Hadrian

Poarta lui Hadrian, Antalya, Turcia

Cautand sa se apropie de personajul ei, sa-i dea chip, voce si viata apeleaza la scriitura automata si este tentata sa recurga la necromantie, pentru  a-l chema din lumea mortilor. Renunta fiindca se indoieste ca o comunicare autentica cu o fantoma ar fi posibila.

Apoi incearca sa faca notatii sau chiar sa scrie fragmente in limba greaca pentru ca „La urma urmei Hadrian scria in greaca”. Rezultatul este, insa, departe de  a-i place sau de a o convinge.

Considera ca una dintre etapele cele mai dificile in realizarea romanului este aceea in care este necesar sa faca liniste pentru a auzi vocea personajului, in acest caz, pentru a-l auzi pe Hadrian, pentru a auzi vocea imparatului.

Afla, mai apoi, ca un profesor de la Universitatea din Toulouse daduse studentiilor sai, ca tema, traducerea in greaca a unei pagini din romanul ei. Face si ea exercitiul si este uimita sa descopere ca astfel reuseste sa diferentieze, cu claritate,  vocea ei de vocea imparatului. Vocea ei este foarte dificil, aproape imposibil de tradus, in schimb vocea imparatului se traduce usor.

Intr-un final, ajunge sa-si cunoasca foarte bine personajul:

„Nu, Hadrian este foarte diferit de romanul obisnuit. In adancul lui, mai degraba auster, sobru, avand pasiunea vanatorii si gustul pentru granite si atmosfera barbara. In acelasi timp, exista la Hadrian o culme a rafinamentului elenismului, si deja viitorul, lumea postromana, foarte aproape. Daca il comparati cu August, de exemplu, sau cu Cezar, imediat se vede diferenta, acestia nu seamana deloc cu el, sunt niste italieni inteligenti” ²

² pagina 95 din „Cu ochii deschisi” (convorbiri cu Matthieu Galey)